EPITIMÍE s.f. Surescitare cerebrală. [Gen. -iei. / < fr. épithymie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPITIMÍE s. f. surescitare cerebrală. (< fr. épithymie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

epitimíe, epitimii s. f. Canonul, mijlocul de pocăință pe care duhovnicul îl prescrie celui ce se spovedește pentru ispășirea păcatelor, prin rugăciuni, metanii, fapte de milostenie, posturi, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte etc. – Din gr. epithimia.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink