EPITÉTIC, -Ă, epitetici, -ce, adj. (Despre stil) Care are multe epitete, încărcat cu epitete. – Din fr. épithétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPITÉTIC adj. n. 1. (Despre stil) Încărcat cu epitete. 2. Referitor la epitet. [< fr. épithétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPITÉTIC adj. 1. (despre stil) încărcat cu epitete. 2. referitor la epitet. (< fr. épithétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPITÉTIC adj. (FON.) paragogic. (Formație lexicală ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epitétic adj. m., epitétici; f. sg. epitétică, pl. epitétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink