EPILOGÍSTIC, -Ă adj. Apt de gândire; prudent. ♦ (Gram.) Care marchează o concluzie. [< gr. epilogistikos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPILOGÍSTIC, -Ă adj. apt de gândire; prudent. ◊ (gram.) care marchează o concluzie. (< gr. epilogistikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epilogístic adj. m., pl. epilogístic; f. sg. epilogístică, pl. epilogístice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink