EPIGRAMÁTIC, -Ă, epigramatici, -ce, adj. Care are caracter de epigramă; satiric, caustic, înțepător. – Din fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGRAMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de epigramă; propriu epigramei. 2) Care conține o epigramă. /<fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGRAMÁTIC, -Ă adj. Cu caracter de epigramă; satiric, înțepător. [Cf. fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGRAMÁTIC, -Ă adj. cu caracter de epigramă; satiric; epigramistic. (< fr. épigrammatique, lat. epigrammaticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGRAMÁTIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epigramátic adj. m. (sil. -gra-), pl. epigramátici; f. sg. epigramátică, pl. epigramátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epigramátic, -ă adj. (d. epigramă. V. gramatic). De epigramă: întorsătură epigramatică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink