EPIGLÓTĂ, epiglote, s. f. Membrană fibrocartilaginoasă așezată în partea superioară a laringelui, care astupă glota în momentul înghițirii, pentru a împiedica pătrunderea alimentelor pe căile respiratorii. – Din fr. épiglotte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGLÓTĂ s.f. Membrană situată în partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând astfel pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. [< fr. épiglotte, cf. gr. epi – deasupra, glotta – limbă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPIGLÓTĂ s. f. membrană cartilaginoasă elastică, la partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. (< fr. épiglotte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epiglótă s. f. (sil. -glo-), pl. epiglóte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epiglótă f., pl. e (vgr. epíglottís, -ídos, d. glótta, limbă; fr. épiglotte). Anat. O cartilagine în partea de sus a laringeluĭ care deschide și închide glota, oprind alimentele să intre pe căile respiratoriĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink