EPIFÍZĂ, epifize, s. f. 1. Capătul oaselor lungi, format din țesut spongios. 2. (Și în sintagma glandă epifiză) Glandă pineală. – Din fr. épiphyse.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viomih
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPIFÍZĂ ~e f. 1) Glandă endocrină situată în interiorul craniului; glandă pineală. 2) Extremitate lărgită și spongioasă a unui os tubular. /<fr. épiphyse
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPIFÍZĂ s.f. 1. Extremitatea mai umflată a unui os lung. 2. Glanda pineală. [< fr. épiphyse, cf. gr. epi – deasupra, physis – creștere].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPIFÍZĂ s. f. 1. extremitatea, mai umflată, a unui os lung. 2. glanda pineală. (< fr. épiphyse)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPIFÍZĂ s. (ANAT.) glandă pineală. (~ este o glandă endocrină.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
epifíză s. f., g.-d. art. epifízei; pl. epifíze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink