EPICURÉU, -ÉE, epicurei, -ee, adj., s. m. și f. Epicurian. – Din lat. epicureus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EPICURÉU, -ÉE adj., s.m. și f. Epicurian. [< lat. epicureus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPICURÉU, -ÉE adj., s. m. f. epicurian. (< lat. epicureus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epicuréu adj. m., s. m., pl. epicuréi; f. sg. și pl. epicurée
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epicuréŭ, -ée adj. (vgr. epikúreios, lat. epicuréus). Fil. Conform doctrineĭ luĭ Epicur. Subst. Filosof [!] din școala luĭ Epicur. Fig. Libidinos, sensual.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink