EPICONTINENTÁL, -Ă, epicontinentali, -e, adj. (Despre mări, regiuni etc.) Situat la marginea sau în interiorul unui continent. ◊ (Geol.) Depozit epicontinental = depozit constituit din roci depuse pe prispa continentală. – Din it. epicontinentale.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viomih
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPICONTINENTÁL ~ă (~i, ~e) (despre mări, regiuni etc.) Care este situat la marginea sau în interiorul unui continent. /<it. épicontinentale
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPICONTINENTÁL, -Ă adj. (Despre soluri) De origine sedimentară marină, suprapus unor mase continentale. ◊ Mare epicontinentală = mare cu adâncimea sub 200 m, situată la marginea sau în interiorul unui continent. [Cf. it. epicontinentale].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EPICONTINENTÁL, -Ă adj. (despre relief) situat deasupra platformei continentale. ♦ mare ~ă = parte a mării la marginea sau în interiorul unui continent. (< fr. épicontinental)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
epicontinentál adj. → continental
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
epicontinental, mare ∼ (ă), (engl.= epicontinental sea) apele ce acope-ră prelungirea ariei continentale în dom. marin, adică spațiul dintre țărm și povârnișul continental; se caracterizează prin adâncime relativ mică și corespunde zonei neritice de acumulare.
Sursa: Petro-Sedim
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink