EPENTÉZĂ, epenteze, s. f. Fenomen fonetic constând din apariția în interiorul unui cuvânt a unui sunet nou. – Din fr. épenthèse, lat. epenthesis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EPENTÉZĂ ~e f. Introducere a unui sunet nou într-un cuvânt. /<fr. epenthese, lat. epenthesis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPENTÉZĂ s.f. Introducere a unei consoane între două sunete greu de pronunțat. [Cf. fr. épenthèse, gr. epenthesis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPENTÉZĂ s. f. apariție a unui sunet nou (consoană) în interiorul unui cuvânt între două sunete greu de pronunțat. (< fr. épenthèse, lat., gr. epenthesis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epentéză s. f., g.-d. art. epentézei; pl. epentéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epentéză f., pl. e (vgr. ep-én-thesis. V. teză). Gram. Intercalarea unuĭ sunet orĭ uneĭ silabe în mijlocu unuĭ cuvînt, precum: șindrilă, strafidă îld. șindilă, stafidă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink