EPÁVĂ, epave, s. f. Rămășiță a unei nave scufundate sau eșuate. ♦ Fig. Persoană ajunsă într-o stare fizică sau morală mizerabilă, om distrus, ruinat (fizic sau moral). – Din fr. épave.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EPÁVĂ ~e f. 1) Rest al unei nave naufragiate. 2) fig. Persoană care a decăzut din punct de vedere fizic și moral. [G.-D. epavei] /<fr. épave
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPÁVĂ s.f. 1. Resturi, rămășițe ale unei nave distruse sau naufragiate, aruncate de mare pe țărm; navă distrusă sau naufragiată. 2. (Fig.) Om distrus, ruinat (fizic și moral). [< fr. épave].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPÁVĂ s. f. 1. (parte dintr-o) navă naufragiată sau eșuată. 2. (fig.) om distrus, ruinat (fizic și moral). (< fr. épave)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

epávă s. f., g.-d. art. epávei; pl. epáve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*epávă f., pl. e (fr. ’epave, „speriat”, apoĭ „epavă”, d. lat. expavídus, spăĭmîntat [!]. Întîĭ s’a zis despre oile saŭ albinele speriate, care se împrăștie, apoĭ despre sfărîmăturile uneĭ corăbiĭ sfărămate [!]. V. spăĭmînt). Sfărîmătură de corabie saŭ din alt vehicul. Fig. Rest, rămășiță (dintr’o avere, dintr’un partid, dintr’o sănătate): acest om e o epavă din ceĭa ce a fost.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink