EPATÁRE, epatări, s. f. Acțiunea de a epata și rezultatul ei; uluire, uimire. – V. epata.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EPATÁRE s.f. Acțiunea de a (se) epata și rezultatul ei; uluire; uimire. [< epata].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPATÁRE s. șocare. (~ cuiva.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epatáre s. f., g.-d. art. epatării; pl. epatări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPATÁ, epatez, vb. I. Tranz. A uimi, a impresiona prin purtare, atitudine sau ținută neobișnuită, extravagantă. – Din. fr. épater.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de iacobpompilia | Semnalează o greșeală | Permalink

A EPATÁ ~éz tranz. A uimi peste măsură (prin puritate, atitudine sau ținută neobișnuită); a ului; a stupefia. /<fr. épater
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EPATÁ vb. I. tr. A impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. ♦ refl. A se extazia, a rămâne uluit, profund impresionat. [p.i. -tez. / < fr. épater].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EPATÁ vb. tr. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi. (< fr. épater)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EPATÁ vb. a surprinde, a șoca. (Vrea să ne ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

epatá vb., ind. prez. 1 sg. epatéz, 3 sg. și pl. epateáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink