EOLOTROPÍE, eolotropii, s. f. Proprietate a unui corp de a fi eolotrop [Pr.: e-o-] – Din fr. éolotropie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viomih
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EOLOTROPÍE s.f. Însușirea de a fi eolotrop. [Gen. -iei. / < fr. éolotropie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EOLOTROPÍE s. f. anizotropie. (< fr. éolotropie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EOLOTROPÍE s. v. anizotropie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eolotropíe s. f. (sil. e-o-, -tro-), art. eolotropía, g.-d. art. eolotropíei; pl. eolotropíi, art. eolotropíile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EOLOTROPÍE (‹ fr. {i}) s. f. Însușire a unui corp de a nu fi izotrop; anizotropie. ◊ E. magnetică = proprietate a unor corpuri solide omogene de a se magnetiza inegal, în diferite direcții, când sunt supuse unor deformații.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink