ENÓRM, -Ă, enormi, -e, adj. Foarte mare, imens, uriaș, colosal. ♦ (Adverbial) a) Foarte mult; b) (urmat de determinări adjectivale introduse prin prep. „de”, formează superlativul acestora) extrem de.., extraordinar de... – Din fr. énorme, lat. enormis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENÓRM1 adv. 1) Foarte mult. 2) (urmat de adjective cu prepoziția de) Extrem de...; din cale afară de...; nemaipomenit de... ~ de greu. /<fr. énorme, lat. enormis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENÓRM2 ~ă (~i, ~e) Care este de proporții foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; uriaș; colosal; imens. /<fr. énorme, lat. enormis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENÓRM, -Ă adj. Foarte mare, imens, colosal. // adv. Foarte mult; extrem de... [< fr. énorme, it. enorme, cf. lat. enormis < ex – afară, norma – regulă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENÓRM, -Ă I. adj. foarte mare, imens, colosal. II. adv. foarte mult; extrem de... (< fr. énorme, lat. enormis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENÓRM adj. 1. v. extraordinar. 2. v. uriaș. 3. (fig.) mamut. (O uzină ~.) 4. v. nemărginit. 5. colosal, imens, nenumărat, (înv. și reg.) nesocotit. (O mulțime ~.) 6. v. incalculabil.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Enorm ≠ infim
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
enórm adj. m., pl. enórmi; f. sg. enórmă, pl. enórme
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*enórm, -ă adj. (lat. e-normis, d. normă, regulă). Mare peste măsură, excesiv: arbore enorm. Fig. Succes, noroc enorm. Adv. În mod enorm.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink