ENORIÁȘ, -Ă, enoriași, -e, s. m. și f. Persoană care, practicând un cult, ține de o anumită parohie. [Pr.: -ri-aș] – Enorie + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ENORIÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. Credincios care aparține unei parohii. [Sil. -ri-aș] /enorie + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENORIÁȘ s. (BIS.) (înv. și reg.) parohian, poporan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enoriáș s. m. (sil. -ri-aș), pl. enoriáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enoriáș m. (d. enorie cu sufixu aș). Poporan, parohian, locuitor de enorie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

enoriáșă s. f. (sil. -ri-a-), art. enoriáșa, g.-d. art. enoriáșei; pl. enoriáșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink