ENIGMÁTIC, -Ă, enigmatici, -ce, adj. Care constituie sau ascunde o enigmă; greu de înțeles; tainic, misterios. – Din fr. énigmatique, lat. aenigmaticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

ENIGMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de enigmă; greu de priceput; misterios; mistic; tainic. /<fr. énigmatique, lat. aenigmaticus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENIGMÁTIC, -Ă adj. Care constituie o enigmă; misterios. [Cf. fr. énigmatique, it. enigmatico].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENIGMÁTIC, -Ă adj. care constituie o enigmă; tainic, misterios. (< fr. énigmatique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENIGMÁTIC adj. 1. v. ascuns. 2. v. misterios. 3. ascuns, misterios, neînțeles, tainic. (Un farmec ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

enigmátic adj. m., pl. enigmátici; f. sg. enigmátică, g.-d. art. enigmáticei, pl. enigmátice, art. enigmáticele
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*enigmátic, -ă adj. (vgr. ainigmatikós). Care cuprinde o enigmă. Fig. Greŭ de înțeles, obscur: discurs enigmatic. Adv. În mod enigmatic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink