ENGRÁMĂ, engrame, s. f. (Psih.) Urmă lăsată de un excitant asupra sistemului nervos. – Din fr. engramme, germ. Engramme.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENGRÁMĂ s.f. (Med.) Urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central. [< fr. engramme].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENGRÁMĂ s. f. urmă lăsată de activitatea unui excitant asupra sistemului nervos central; mnemă. (< fr. engramme)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
engrámă s. f., g.-d. art. engrámei; pl. engráme
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
engrámă s.f. (fig., livr.) Urmă lăsată în sistemul nervos de o anumită întâmplare Engrame este titlul unui volum de critică literară de I. Negoițescu, 1975. ◊ „«Devenire» e mai degrabă o engramă blagiană [...]” Săpt. 8 II 85 p. 2 (din fr. engramme; PR 1951; FC II 102; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENGRÁMĂ (‹ fr.) 1. (GENET.) Înscrierea unui caracter în memoria speciei (a genomului respectiv) conform teoriei mnemice a eredității. 2. (FIZIOL.) Totalitatea modificărilor biochimice, biofizice, fiziologice și morfologice din neuroni și căi nervoase, postulate ca premise pentru înmagazinarea (stocarea) experienței de viață. 3. (PSIH.) Conținutul unei urme memoriale.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ENGRÁMĂ (‹ fr.) s. f. 1. (GENET.) Înscrierea unui caracter în memoria speciei (a genomului respectiv) conform teoriei mnemice a eredității. 2. (FIZIOL.) Totalitatea modificărilor biochimice, biofizice și morfologice din neuroni și căi nervoase, postulate ca premise pentru înmagazinarea (stocarea) experienței de viață. 3. (PSIH.) Conținutul unei urme memoriale.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink