ENEAGÓN, eneagoane, s. n. Poligon cu nouă laturi (și tot atâtea unghiuri); [Pr.: -ne-a-] – Din fr. ennéagone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ENEAGÓN s.n. Poligon cu nouă laturi și nouă unghiuri. [< fr. ennéagone, cf. gr. ennea – nouă, gonia – unghi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENEAGÓN s. n. poligon cu nouă laturi. (< fr. ennéagone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eneagón s. n. (sil. -ne-a-), pl. eneagoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink