EMPÓRIU, emporii, s. n. (Înv.) Târg, port, agenție comercială în țară străină. – Din fr. emporium, ngr. empórion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMPÓRIU s.n. (Ant.) Agenție comercială într-o țară străină. ♦ Mare magazin universal. [Pron. -riu. / < gr. emporion, cf. fr., lat. emporium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMPÓRIU s. n. (ant.) agenție comercială într-o țară străină. ◊ edificiu amenajat pentru operații și tranzacții comerciale. (< lat., fr. emporium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

empóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. empóriul; pl. empórii, art. empóriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*empóriŭ n. (vgr. empórion. V. embor). Mare port.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink