EMOTIVITÁTE s. f. Faptul de a se emoționa ușor; stare emotivă; însușirea de a fi emotiv; impresionabilitate. – Din fr. émotivité.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMOTIVITÁTE f. Caracter emotiv. /<fr. émotivité
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMOTIVITÁTE s.f. Stare emotivă; însușirea de a fi emotiv. [Cf. fr. émotivité].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMOTIVITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi emotiv; gradul de reactivitate a cuiva la factorii emotivi. 2. reacție emotivă exagerată. (< fr. émotivité)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMOTIVITÁTE s. impresionabilitate, sensibilitate, simțire. (De o mare ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
emotivitáte s. f., g.-d. art. emotivității
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink