EMOTÍV, -Ă, emotivi, -e, adj. 1. Care se referă la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. 2. Care se emoționează ușor; sensibil, impresionabil. – Din fr. émotif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de emoții; propriu emoțiilor; emoțional. Stare ~ă. 2) (despre persoane) Care poate fi emoționat cu ușurință; predispus la emoții; impresionabil. /<fr. émotif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la emoție, de emoție. 2. Ușor emoționabil; impresionabil. [< fr. émotif, it. emotivo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOTÍV, -Ă I. adj. referitor la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional. II. adj., s. m. f. (om) care se emoționează ușor; impresionabil. (< fr. émotif, it. emotivo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOTÍV adj. 1. impresionabil, sensibil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 2. v. afectiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emotív adj. m., pl. emotívi; f. sg. emotívă, pl. emotíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink