EMONDÁȚIE, emondații, s. f. Emondaj. – Din fr. émondation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMONDÁȚIE s.f. Emondare. [Gen. -iei. / < fr. émondation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMONDÁȚIE s. f. emondare. (< fr. émondation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emondáție s. f. (sil. -ți-e), art. emondáția (sil. -ți-a), g.-d. art. emondáției; pl. emondáții, art. emondáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink