EMONCȚIÚNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMONCȚIÚNE s.f. (Liv.) Eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). [Pron. -ți-u-. / < fr. émonction].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMONCȚIÚNE s. f. eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). (< fr. émonction)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emoncțiúne s. f. (sil. -monc-ți-u-), g.-d. art. emoncțiúnii; pl. emoncțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink