EMOLUMÉNT, emolumente, s. n. (Livr.) Profit, avantaj. – Din lat. emolumentum, fr. émolument.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOLUMÉNT s.n. (Latinism) Profit, avantaj. [< lat. emolumentum, cf. fr. émolument].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMOLUMÉNT s. n. 1. (jur.) parte a unei succesiuni sau a unei comunități. 2. profit, avantaj. (< fr. émolument, lat. emolumentum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emolumént s. n., pl. emoluménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*emolumént n., pl. e (lat. emolumentum, avantaj, folos, d. é-molo, e-mólere, a măcina tot, care vine d. mola, moară). Avantaj, profit, folos. Pl. Apuntamente, leafă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink