EMISTÍH, emistihuri, s. n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers (despărțite prin cezură). [Var.: hemistíh s. n.] – Din fr. hémistiche, lat. hemistichium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISTÍH ~uri n. Fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite de cezură. [Sil. -mi-stih] /<fr. hémistiche, lat. hemistichium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISTÍH s. n. fiecare dintre cele două jumătăți ale unui vers, despărțite prin cezură. (< fr. hémistiche, lat. hemistichium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISTÍH s. (LIT.) (înv.) semistih. (~ al unui vers.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emistíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. emistíhuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*emistíh n., pl. urĭ (vgr. ῾emistihos și ῾emistihion. V. stih). Jumătate de vers.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink