EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÍV, -Ă adj. Referitor la emisie; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător. [< fr. émissif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÍV adj. v. emițător, transmițător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emisív adj. m., pl. emisívi; f. sg. emisívă, pl. emisíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink