EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINÉNȚĂ ~e f. 1) Supremație intelectuală; spirit dominant. 2) Formulă de adresare către cardinali și (în trecut) către episcopii catolici. /<fr. éminence, lat. eminentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINÉNȚĂ s.f. 1. Titlu care se dă cardinalilor catolici. 2. (Franțuzism) Proeminență, ieșitură. [Cf. fr. éminence, it. eminenza, lat. eminentia – înălțime].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă cardinalilor. ♦ ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< fr. éminence, lat. eminentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eminénță s. f., g.-d. art. eminénței; pl. eminénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Eminénță (termen de adresare) s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eminénță s. (lat. eminentia). Înălțime de teren (V. dîmb). Proeminență. Fig. Distincțiune, superioritate. Titlu dat cardinalilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Eminénțele Voástre loc pr.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Eminénța sa (voastră) s. f. art. + adj., g.-d. Eminénței sále (voástre)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink