EMICLÍC, emiclicuri, s. n. (Înv.) Tain, mâncare. – Tc. yemeklik.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

emiclíc (emiclícuri), s. n. – Rație, porție. Tc. yemekli (Șeineanu, III, 51). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink