EMERÍT, -Ă, emeriți, -te, adj. 1. (Ieșit din uz) Calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa. 2. Experimentat, versat, priceput. – Din fr. émérite, lat. emeritus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMERÍT ~tă (~ți, ~te) Care posedă cunoștințe profunde și experiență bogată într-un anumit domeniu. /<fr. émérite, lat. emeritus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMERÍT, -Ă adj. 1. Care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină. 2. Care are multe merite într-o activitate. ◊ Artist (maestru, profesor etc.) emerit = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, în știință, în învățământ etc. [< fr. émérite, it. emerito, lat. emeritus – care a meritat].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
emerít adj. m., pl. emeríți; f. sg. emerítă, pl. emeríte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*emérit, -ă adj. (lat. e-méritus, „care a terminat serviciŭ, pensionar” și „care s´a distins în serviciŭ”. V. merit). Se zice despre un funcționar (maĭ ales profesor) în retragere și care se bucură încă de onorurile și titlu luĭ (V. onorar 1). Pin [!] ext. Versat, cu multă practică: un pianist, un bețiv emerit. – Fals emerít (după fr.).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMERÍT, -Ă adj. (‹ fr.) 1. Experimentat, priceput, competent. 2. (Dr.) Calificativ cuprins în titlul de onoare ce se acordă în România, între 1949 și 1989, iar în unele ramuri și în prezent, unor personalități din diferite domenii, pentru marile merite deosebite în activitatea lor (ex. artist e., profesor e., maestru e. al sportului etc.).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMERIT [emərí], Marcel (1899-1985), istoric francez. Filoromân. Prof. univ. la București, Alger și Lille. Studii și cercetări privind istoria economică și socială a Europei Centrale și Răsăritene: „Țăranii români după Tratatul de la Adrianopol până la desființarea iobăgiei (1829-1864)”, „Victor Place și politica franceză în România până la Unire”.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink