EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (În trecut) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMBATICÁR s. (înv., în Mold.) bezmănar. (~ era titularul unui embatic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

embaticár s. m., pl. embaticári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

embaticár, -ă s. (d. embatic). Care plătește embatic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink