EMBATÍC, embaticuri, s. n. Formă de arendare a unei proprietăți pe termen foarte lung, în intervalul căruia arendașul beneficia de toate drepturile de proprietate. – Din ngr. embatíkion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMBATÍC s. emfiteoză, (înv., în Mold.) bezmăn. (Arenda pe termen îndelungat se numea ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

embatíc (embatícuri), s. n. – Emfiteoză. – Mr. embatiche. Ngr. έμβατιϰόν (Gáldi 177). Sec. XVIII. – Der. embaticar, adj.; embaticar, s. m.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

embatíc s. n., pl. embatícuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

embatíc n., pl. urĭ (ngr. envatikí [embatiki], bir anual). Bezmăn, enfiteuză.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink