EMBARGÓ, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului sau importului de mărfuri într-o sau dintr-o țară, ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau principii de drept internațional sau ca mijloc de presiune politică. 2. Reținere de către un stat a navelor comerciale sau de mărfuri altui stat aflate pe teritoriul sau (în condițiile în care a survenit un conflict între statele respective). – Din fr. embargo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMBARGÓ ~uri n. 1) Interdicție statală asupra importului și exportului de mărfuri în/din alt stat ca sancțiune pentru încălcarea unor reguli sau drepturi internaționale sau ca mijloc de presiune politică. 2) Reținere de către un stat a navelor străine ancorate în porturile sale în caz de conflict cu statele cărora le aparțin. [Art. embargóul] /<fr. embargo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMBARGÓ s.n. 1. Act prin care un stat interzice în caz de conflict ieșirea din porturile sale a navelor străine sau reține forțat bunurile de orice fel aparținând unui stat străin și le sechestrează. 2. Interzicerea de către un guvern a importului de mărfuri în țara respectivă sau a exportului de mărfuri, aur etc. din țara respectivă. [Pl. -uri, acc. și embárgo. / < fr., sp. embargo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMBARGÓ s. n. 1. interzicere, de către un guvern, a importului sau a exportului de mărfuri ori de alte valori. 2. act prin care un stat interzice, în caz de conflict, ieșirea din porturile sale a navelor străine sau reține forțat bunurile de orice fel aparținând unui stat străin, pe care le sechestrează. (< fr., sp. embargo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

embargó s. n., art. embargóul; pl. embargóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*embárgo n. (sp. embargo). Sechestrarea uneĭ corăbiĭ dușmăneștĭ [!] în timp de răsboĭ [!], oprirea eĭ de a pleca.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink