ELIZIÚNE, eliziuni, s. f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. élision, lat. elisio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIZIÚNE s.f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. élision, lat. elisio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIZIÚNE s. f. suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. (< fr. élision, lat. elisio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIZIÚNE s. v. elidare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eliziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. eliziúnii; pl. eliziúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eliziúne f. (lat. elisio, -ónis). Gram. Acțiunea de a elide.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink