ELIXÍR, elixire, s. n. 1. Băutură cu proprietăți miraculoase pe care o căutau, în evul mediu, alchimiștii pentru a obține viață veșnică; p. ext. (azi) băutură scumpă, aleasă. 2. (Fam.) Soluție alcoolică cu conținut variabil de zahăr și cu diverse esențe sau extracte de plante medicinale (servind ca medicament). [Pr.: -gzir] – Din fr. élixir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIXÍR ~e n. 1) Băutură cu proprietăți miraculoase, pe care tindeau s-o descopere alchimiștii din evul mediu. 2) Preparat farmaceutic cu proprietăți terapeutice, reprezentând un amalgam de siropuri, uleiuri volatile și alcool. /<fr. élixir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIXÍR s.n. 1. Băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiștii cu scopul de a obține viața veșnică; (p. ext.) băutură de preț. 2. Băutură preparată din diferite substanțe dizolvate în alcool; (p. ext.) medicament. [Pron. -gz-, pl. -re, -ruri. / < fr. élixir, cf. ar. al iksir – medicament].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIXÍR s. n. 1. băutură miraculoasă pe care căutau s-o prepare alchimiștii pentru a obține viața veșnică; (p. ext.) băutură aleasă. 2. băutură preparată din diferite substanțe dizolvate în alcool. (< fr. élixir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

elixír s. n. [x pron. gz], pl. elixíre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*elixír n., pl. e și urĭ (fr. élixir, d. ar. eliksir, peatra [!] filosofală, d. mgr. xirón, medicament uscat. V. xero-form). Medicament lichid compus dintr´o substanță disolvată în alcool. Maĭ vechĭ. Chintesență. Fig. Băutură salvatoare, panaceĭe: elixir de vĭață.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink