ELIMINÁRE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ Expr. A proceda prin eliminare = a căuta să descopere ceva înlăturând, pe rând, elementele nerelevante în scopul obținerii esențialului. – V. elimina.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELIMINÁRE s.f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. [< elimina].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELIMINÁRE s. f. acțiunea de a elimina. ♦ a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. (< elimina)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELIMINÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. curățare. 3. v. suprimare. 4. v. evacuare. 5. v. excludere. 6. v. înlăturare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
elimináre s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELIMINÁ, elímin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat. eliminare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ELIMINÁ elímin tranz. 1) (substanțe, materii, alternative etc.) A îndepărta printr-o selecție. 2) A da afară; a nu admite; a exclude. ~ un elev din școală. 3) A face să nu mai existe; a suprima; a lichida. ~ dificultățile. ~ o necunoscută. /<fr. éliminer, lat. eliminare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELIMINÁ vb. I. tr. A scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. [P.i. elímin, 3,6 -nă. / < fr. éliminer, it., lat. eliminare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELIMINÁ vb. tr. a scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. (< fr. éliminer, lat. eliminare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELIMINÁ vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. v. suprima. 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. v. exclude. 8. v. înlătura.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A elimina ≠ a primi
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eliminá vb., ind. prez. 1 sg. elímin, 3 sg. și pl. elímină
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*elímin și -ez, a -á v. tr. (lat. e-limino, -áre, d. limen, prag). Daŭ afară, expulsez [!], a elimina un elev dintr´o școală. Expulsez din organizm: a elimina materiile toxice. Mat. Suprim, șterg: a elimina o necunoscută.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*eliminațiúne f. (lat. eliminátio, -ónis). Acțiunea de a elimina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ELIMINA GAZE INTESTINALE a se băși, a se bese, a călca pe broască, a fi mâncat de prin gunoaie, a gaza, a se pârțâi, a trage bășini / pârțuri / rachete / vânturi.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink