ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIDÁ vb. tr. a face o eliziune. (< fr. élider, lat. elidere, a scoate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

elidá vb., ind. prez. 1 sg. elidéz; 3 sg. și pl. elideáză; ger. elidând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*elíd, -ís, a -íde v. tr. (lat. elído, elídere) și elidéz v. tr. (fr. élider. V. coliziune, leziune). Gram. Suprim o vocală, fac o eliziune, precum: n´am, e´n casă îld. nu am, e în casă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink