ELEGÁNȚĂ s. f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu grație. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEGÁNȚĂ f. 1) Caracter elegant. 2) Modalitate de exprimare caracterizată prin stil distins. 3) Distincție în comportare sau în felul de a se îmbrăca. [G.-D. eleganței] /<fr. élégance, lat. elegantia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEGÁNȚĂ s.f. Distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ♦ Distincție în limbaj, în stil etc. [Cf. fr. élégance, lat. elegantia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEGÁNȚĂ s. f. distincție, grație în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincție în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor. ◊ distincție în limbaj, în stil. (< fr. élégance, lat. elegantia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEGÁNȚĂ s. 1. v. bun-gust. 2. v. distincție. 3. v. lux.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Eleganță ≠ ineleganță, vulgaritate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

elegánță s. f., g.-d. art. elegánței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eleganță f., pl. e (lat. elegantia). Frumuseță [!], nobleță. distincțiune în formă, mișcărĭ saŭ vorbă: a scrie cu eleganță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink