ELECTROTERMÍE s. f. Parte a electrotehnicii care se ocupă cu utilizarea energiei electromagnetice pentru obținerea căldurii necesare unor operații tehnologice sau pentru încălzit; electrocăldură. – Din fr. électrothermie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROTERMÍE s.f. Totalitatea procedeelor în care se folosește energia electrică pentru obținerea temperaturii necesare unei operații tehnologice. [Gen. -iei. / < fr. électrothermie, cf. fr. électro-, gr. thermos – cald].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROTERMÍE s. f. totalitatea procedeelor de transformare a energiei electrice în căldură, necesară unor operații tehnologice sau prin încălzit. (< fr. électrothermie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROTERMÍE s. electrocăldură. (~ este o ramură a electrotehnicii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

electrotermíe s. f., art. electrotermía, g.-d. electrotermíi, art. electrotermíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink