ELECTROSTÁTICĂ f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor ce însoțesc sarcinile electrice în stare de repaus. [G.-D. electrostaticii] /<fr. électrostatique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROSTÁTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc electricitatea statică. [Gen. -cii. / < fr. électrostatique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

electrostátică s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. electrostáticii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROSTÁTIC, -Ă, electrostatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la sarcinile electrice aflate în stare de repaus. ◊ Mașină electrostatică = generator electric care funcționează pe baza fenomenului de electrizare. 2. S. f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. – Din fr. électrostatique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROSTÁTIC, -Ă adj. Care privește electricitatea statică. ♦ (Despre instrumente de măsurat) Bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. [Cf. fr. électrostatique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la electricitatea statică. ◊ (despre instrumente de măsurat) bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. (< fr. électrostatique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INDUCȚIE ELECTROSTÁTICĂ s. v. electrizare prin influență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

electrostátic adj. (sil. mf. -sta-) → static
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink