ELECTROMAGNÉT, electromagneți, s. m. Bucată de oțel care capătă proprietăți magnetice când, printr-un fir metalic care o înfășoară, trece un curent electric. ♦ Corp feromagnetic magnetizat temporar. – Din germ. Elektromagnet.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMAGNÉT ~ți m. Bucată de fier moale care se magnetizează sub influența unui curent electric. /<germ. Elektromagnet
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMAGNÉT s.m. Bucată de fier moale înfășurată într-un fir care capătă proprietăți magnetice sub influența unui curent electric care străbate acel fir. [Cf. germ. Elektromagnet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMAGNÉT s. m. 1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acțiunea unor curenți electrici de conducție. 2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfășurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acțiunea curenților electrici ce străbat acel fir. (< germ. Elektromagnet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electromagnét s. m., pl. electromagnéți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*electromagnét n., pl. e. Bucată de fer [!] moale magnetizată pintr´un [!] curent electric și care are toate proprietățile unuĭ magnet natural.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink