ELECTROLÍTIC, -Ă, electrolitici, -ce, adj. Privitor la electroliză; produs prin electroliză; folosit la electroliză. – Din fr. électrolytique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROLÍTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de electroliză; care se face prin electroliză. /<fr. électrolytique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROLÍTIC, -Ă adj. Referitor la electroliză. [< fr. électrolytique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROLÍTIC, -Ă adj. referitor la electroliză, produs prin electroliză. (< fr. électrolytique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electrolític adj. m., pl. electrolítici; f. sg. electrolítică, pl. electrolítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*electrolític, -ă adj. (electr- și -litic din ana-litic). Care se face pin [!] electroliză.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink