ELECTROLÍT, electroliți, s. m. Compus chimic care, prin dizolvare sau prin topire, se disociază, scindându-se în ioni, și care conduce curentul electric prin transportul acestor ioni. – Din fr. électrolyte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROLÍT ~ți m. Compus chimic care, dizolvat sau în stare topită, se disociază în ioni, devenind bun conducător de electricitate. /<fr. électrolyte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROLÍT s.m. Substanță care se poate descompune sub influența unui curent electric. [< fr. électrolyte, cf. fr. électro-, gr. lytos – descompus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROLÍT s. m. substanță a cărei soluție sau topitură poate conduce curentul electric prin transportul ionilor. (< fr. électrolyte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electrolít s. m., pl. electrolíți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink