ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A ELECTROCUTÁ ~éz tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ELECTROCUTÁ mă ~éz intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCUTÁ vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. și pl. electrocuteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*electrocutéz v. tr. (din electric și cut din execut). Omor pin [!] electricitate (trăsnesc). V. curentez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink