EGLÓGĂ, egloge, s. f. Mic poem pastoral asemănător idilei; bucolică. – Din fr. églogue, lat. ecloga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EGLÓGĂ ~ge f. Mic poem pastoral. /<fr. églogue, lat. ecloga
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EGLÓGĂ s.f. Poezie pastorală; idilă; bucolică. [Acc. și églogă, pl. -ge./ < fr. églogue, it. egloga < lat. ecloga, gr. ekloge – selecțiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EGLÓGĂ s. f. poezie pastorală; idilă; bucolică. (< fr. églogue, lat. ecloga)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EGLÓGĂ s. v. bucolică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eglógă s. f. (sil. -glo-), g.-d. art. eglógei; pl. eglóge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*églogă, V. eclogă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*éclogă f., pl. e (lat. écloga, d. vgr. eklogé). Mică poezie pastorală: Virgiliŭ a imitat eclogele luĭ Teocrit. – Fals eglógă (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink