EFRACTÓR, -OÁRE, efractori, -oare, s. m. și f. Persoană care a comis o efracție. – Din fr. effracteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFRACTÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Infractor care a comis o efracție. /<fr. effracteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EFRACTÓR s.m. Infractor care a comis o spargere. [< fr. effracteur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. infractor care a comis o spargere. (< fr. effracteur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

efractór s. m. (sil. -frac-), pl. efractóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

efractoáre s. f. (sil. -frac-), g.-d. art. efractoárei; pl. efractoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink