EFÓRT, eforturi, s. n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obișnuit; strădanie, străduință. 2. (Fiz.) Rezultantă a forțelor interioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de căldură etc. – Din fr. effort.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

EFÓRT ~uri n. Încordare a forțelor fizice (sau intelectuale) pentru obținerea unui rezultat dorit. /<fr. effort
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EFÓRT s.n. Încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; acțiune energică fizică sau intelectuală, sforțare, străduință. ♦ Forță interioară care ia naștere sub acțiunea unei solicitări la care este supus un material și care se opune acestei solicitări. [Pl. -uri. / < fr. effort].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFÓRT s. n. 1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință. 2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc. (< fr. effort)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EFÓRT s. 1. v. strădanie. 2. greutate, osteneală, trudă. (Cu mult ~.) 3. încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință. (Toate ~urile lui au fost zadarnice.) 4. (FIZ.) efort unitar = (impr.) tensiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

efórt s. n., pl. efórturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*efórt n., pl. urĭ (fr. effort). Barb. Sforțare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink