7 definiții pentru «efluviu»   declinări

EFLÚVIU, efluvii, s. n. 1. Emanație gazoasă produsă de diferite corpuri, perceptibilă cu ajutorul mirosului. ♦ Fig. Curent, flux, fluid. 2. Descărcare electrică de slabă luminozitate, neînsoțită de zgomot sau căldură, între electrozii aflați la o tensiune înaltă. 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apar pe o peliculă cinematografică. – Din fr. effluve, lat. effluvium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFLÚVIU ~i n. Emanație de gaze percepută cu ajutorul mirosului. [Sil. e-flu-viu] /<fr. effluve, lat. effluvium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EFLÚVIU s.n. 1. Emanație a unor corpuri; emanație electrică, magnetică. 2. (Fig.) Curent, flux. 3. Defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electric. [Pron. -viu. / cf. it. effluvio, lat. effluvium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFLÚVIU s. n. 1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică. ◊ (fig.) curent, flux fluid, suflu. 2. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă. 3. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic. (< fr. effluve, lat. effluvium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EFLÚVIU s. emanație. (Se simte în aer un ~ specific.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eflúviu s. n. (sil. -flu-) → fluviu
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eflúviŭ n. (lat. effluvium. V. fluviŭ). Fluid, emanațiune invizibilă care ĭese din corpu omuluĭ și animalelor și în general din corpurile organizate. Exhalațiunĭ insalubre din bălțĭ. Fig. Emanațiune fluidă presupusă căreĭa i se atribue [!] oare-care influențe morale: efluviŭ ochilor cuĭva. Efluviŭ electric, descărcare electrică care se manifestă pintr´un [!] flux de electricitate puțin luminos orĭ chear [!] obscur.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink