EDITÁRE, editări, s. f. Faptul de a edita, – V. edita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDITÁRE s.f. Acțiunea de a edita și rezultatul ei: publicare. [< edita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDITÁRE s. v. publicare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

editáre s. f., g.-d. art. editării; pl. editări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EDITÁ, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A EDITÁ ~éz tranz. 1) (cărți, reviste, broșuri, articole etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a tipări. 2) (opere literare sau științifice) A pregăti pentru tipar, înzestrând cu adnotările și comentariile necesare. /<fr. éditer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EDITÁ vb. I. tr. A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< fr. éditer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDITÁ vb. tr. 1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. (< fr. éditer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EDITÁ vb. v. publica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

editá (-téz, -a't), vb. – A publica. Fr. éditer. – Der. (din fr.) editor, s. m.; editorial, adj.; editură, s. f., cu suf. din corectură, tipăritură, etc.; ediție, s. f.; reediție, s. f.; reedita, vb.; inedit, adj., din fr. inédit.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

editá vb., ind. prez. 1 sg. editéz, 3 sg. și pl. editeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*editéz v. tr. (fr. éditer, d. lat. éditus, scos, publicat). Public pe cheltuĭala mea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink