EDÍL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÍL s.m. 1. Magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc. 2. Consilier comunal dintr-un oraș mare care se ocupă cu probleme de edilitate. [< lat. aedilis, cf. fr. édile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÍL s. m. 1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc. 2. consilier comunal într-un oraș mare cu probleme de edilitate. (< fr. édile, lat. aedilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

edíl s. m., pl. edíli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*edíl m., pl. lĭ (lat. aedilis, d. aedes, casă templu). La Romanĭ, magistrat însărcinat cu inspectarea și întreținerea edificiilor publice; azĭ (une-orĭ ironic), funcționar municipal, ca: primar, consilier comunal.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink