EDIFÍCIU, edificii, s. n. Clădire mare, construcție impunătoare (adăpostind o instituție). – Din fr. édifice, lat. aedificium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDIFÍCIU ~i n. Construcție arhitecturală (de proporții) impunătoare (cu destinație publică). [Sil. e-di-fi-ciu] /<fr. édifice, lat. aedificium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EDIFÍCIU s.n. Clădire impunătoare, de mari proporții. [Pron. -ciu. / < lat. aedificium, cf. it. edificio, fr. édifice].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDIFÍCIU s. n. clădire impunătoare, de mari proporții. (< lat. aedificium, fr. édifice)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

edifíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. edifíciul; pl. edifícii, art. edifíciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*edifíciŭ n. (lat. aedi-ficium). Zidire mare (palat, templu). Fig. Instituțiune: edificiŭ social. V. hardughie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink