EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care edifică; în stare să lămurească ceva. /<fr. édificateur, lat. aedificator, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EDIFICATÓR, -OÁRE adj. De natură a lămuri, a lumina; lămuritor. [Cf. it. edificatore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDIFICATÓR, -OÁRE adj. de natură a edifica (II), exemplar, concludent, pilduitor; edifiant (2). (< fr. édificateur, lat. aedificatore)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EDIFICATÓR adj. 1. v. lămuritor. 2. v. convingător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*edificatór, -oáre adj. Rar. Care edifică, edificant. Subst. Constructor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink